Echilibru.Intre minte si suflet

     Ca suntem mai mult decat acest corp fizic am gandit fiecare din noi la un moment dat. Ca avem un suflet si ca acesta nu se vede, dar se simte spun toti marii maestri ai lumii.Robert Monroe isi incepea calatoriile sale in afara corpului cu acesta afirmatie: “Sunt mai mult decat corpul meu fizic…”

      Din pacate, se intampla ceva in viata noastra, fie ne confruntam cu moartea unei persoane dragi, fie cu o boala grava, fie trecem printr-o criza existentiala, sau orice altceva cand, orice am face, golul din suflet nu poate fi umplut.

     Atunci, din adancurile amaraciunii, simtim cum se nasc intrebari : Cine sunt eu? Sunt doar acest corp fizic? De unde vin? Unde ma duc? Care este scopul meu in aceasta viata?

Stim ca este mai mult de atat…Si atunci incep cautarile sufletului nostru….

     Am cunoscut oameni care in aceasta etapa a vietii lor au inceput sa citeasca.Orice.Orice legat de suflet, de evolutia acestuia.Zeci si zeci de carti…Unele care i-au inspirat, altele care au trecut pe langa ei, cu care nu au rezonat.

     Si totusi golul ramane….Pentru ca una este sa accepti la nivel intelectual aceste adevaruri si alta este sa le traiesti tu insuti.Asa cum spunea si Osho, “nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, trebuie sa experimentati voi insiva”.

     Adevaratul drum al trezirii incepe cu propria experienta.Fie ca alegi o forma de meditatie (Vipassana, Reiki, yoga, meditatia Zen, taoista etc) sau o forma de rugaciune sau orice cale ti se potriveste, fie ca citesti cartile lui Ekart Tolle si brusc se produce un click, toate te duc spre adevaruri fundamentale.Incet incet, incepi sa simti ca faci parte din ceva mult mai mare si mai frumos, ca la un anumit nivel suntem cu totii conectati, suntem unul, ca noi ne cream acesata realitate.Ajungi sa cunosti acea pace si acel sentiment de iubire si implinire pe care nu l-ai mai cunoscut pana acum.Ajungi sa simti “linistea care vorbeste”….

    Despre  aceste cai ale trezirii as vrea sa vorbim pe acest blog, despre cum sa traim frumos, in armonie cu noi insine si cu ceilalti, despre cum sa pastram acest echilibru intre a fi si a face.

     Asta imi aminteste de o conferinta sustinuta de  Gregg Braden, care a fost intrebat cum ar trebui sa procedeze oamenii prinsi intre existenta de zi cu zi, pentru supravietuire , adica prinsi in A FACE si nevoia de a-si descoperi sufletul, adica A FI.

Raspunsul lui a sunat  foarte simpatic : Trebuie sa:  “do  bee do bee do bee do….” (in transcriere fonetica dubidubidubidu..) Adica sa faci, sa fii, sa faci, sa fii, sa faci….